Drepturile pasagerilor aerieni în cazul întârzierilor sau anulărilor de zboruri sunt reglementate la nivel european prin Regulamentul (CE) nr. 261/2004. Totuși, acest regulament nu stabilește un termen unic în care pasagerii trebuie să își exercite dreptul la despăgubire. Prin urmare, fiecare stat membru al Uniunii Europene aplică propriile reguli interne de prescripție, conform legislației naționale.
Această diferență este esențială, întrucât depunerea unei cereri după expirarea termenului prevăzut în dreptul intern duce la pierderea dreptului de a solicita compensații, chiar dacă pasagerul ar fi fost eligibil conform normelor europene.
România – 3 ani de la data zborului
În România, termenul de prescripție aplicabil cererilor de compensație este de 3 ani, calculat de la data efectuării zborului sau, după caz, de la data la care zborul ar fi trebuit să aibă loc. Această regulă rezultă din aplicarea dispozițiilor generale ale Codului civil referitoare la termenul de prescripție extinctivă. Practic, pasagerii care doresc să solicite compensații trebuie să solicite companiei compensația sau să depună cererea în fața instanței în acest interval de timp, altfel dreptul lor se stinge.
Spania – 5 ani
În Spania, legislația prevede un termen de prescripție mai favorabil pasagerilor. Potrivit Codului civil spaniol și jurisprudenței aferente, termenul general pentru acțiunile personale este de 5 ani. În această perioadă, pasagerii pot formula cereri împotriva companiilor aeriene pentru întârzierea sau anularea zborurilor.
Germania – 3 ani
În Germania, termenul de prescripție pentru astfel de acțiuni este de asemenea de 3 ani. Particularitatea constă în faptul că termenul nu se calculează strict de la data zborului, ci până la sfârșitul anului calendaristic în care a avut loc zborul. Cu alte cuvinte, un pasager german are la dispoziție până la 31 decembrie al celui de-al treilea an ulterior zborului pentru a introduce o acțiune în despăgubire.
Franța – 5 ani
În Franța, Codul civil stabilește un termen general de prescripție de 5 ani pentru acțiunile contractuale. Acest termen se aplică și cererilor de compensație formulate împotriva companiilor aeriene.
Italia – 2 ani
Italia prevede un termen mai scurt comparativ cu alte state membre. Conform Codului civil italian și dispozițiilor Convenției de la Montreal, termenul de prescripție este de 2 ani. Astfel, pentru zborurile în Italia, pasagerii trebuie să formuleze cererea în acest interval, în caz contrar dreptul lor de a solicita compensații se prescrie.
Concluzie
Este important de precizat că termenul de prescripție aplicabil diferă în funcție de jurisdicția în care este introdusă acțiunea. Astfel, pentru zborurile interne (care au atât punctul de plecare, cât și cel de sosire pe teritoriul aceluiași stat), se aplică termenul de prescripție prevăzut de legislația națională a respectivului stat. De exemplu, pentru un zbor intern în Germania, pasagerul are la dispoziție 3 ani pentru a solicita compensația, în timp ce pentru un zbor intern în Spania termenul este de 5 ani, iar în Italia de 2 ani.
În schimb, atunci când este vorba despre un zbor internațional (de exemplu, România – Germania), acțiunea poate fi introdusă în România, iar termenul de prescripție aplicabil va fi cel românesc, respectiv 3 ani de la data zborului. Acest lucru se datorează faptului că Regulamentul (CE) nr. 261/2004 stabilește drepturile pasagerilor la nivel unitar, dar nu armonizează termenele de prescripție, lăsând aplicarea acestora la dispoziția legislației interne și a instanței competente.